Al șaptelea eseu de vacanță „Cine sunt eu?”

„CINE SUNT EU?”
de Daria Ileana Cristea
Colegiul Național „Ienăchiță Văcărescu” Târgoviște

 

Fiecare om, fiecare persoana, duce o lupta interioara pentru a descoperi ce ii place, cine este, ce aptitudini are. Punem atat de mult accentul pe noi, pe ce suntem, incat ne petrecem toata viata incercand sa descoperim cine suntem. Tot acest timp irosit, doar pentru a clarifica ceea ce stim deja, doar pentru a pune o eticheta si a o prezenta oamenilor. Practic, noi ne consumam viata, propria persoana, incercand sa ii impresionam pe ceilalti. Trist, nu?

De ce nu putem doar sa ne bucuram de ceea ce avem, de ceea ce suntem, fara sa ne catalogam sau sa incercam sa ne incadram intr-o ,,categorie’’. Putem sa fim doar noi insine, ciudati, diferiti, asa cum suntem de fapt. Noi cei reali. Cei pe care doar Eu-l ii cunoaste, cei care nu vrem sa recunoastem ca suntem de fapt. Eu sunt doar Eu, cea pe care nu o cunoaste nimeni. Cea care nu si-ar cobori barierele si zidurile pentru a-i lasa pe altii sa o cunoasca, iar daca si le-a coborat, inseamna ca nu va putea sa le mai reconstruiasca niciodata. Cea care prefera sa ii lase pe ceilalti sa o defineasca, care vrea sa se vada prin ochiii strainilor, doar pentru a se vedea pe sine. Cea care isi toarna sufletul in cuvinte, doar pentru ca nu poate sa se exprime verbal. Cea care vrea sa fie placuta de toata lumea, doar ca sa se convinga pe sine ca nu este o persoana rea. Cea care pare rece, dar este doar introvertita. Aparentele inseala.

Cred ca m-am catalogat destul. O pasare intr-o cusca aurita, gata sa zboare. O pasare careia ii e frica de zbor, ironic. Nimic nu este ceea ce pare. Ne creeam niste avataruri pe care le aratam celor din jur, ne dedublam si conturam cine am vrea noi sa fim. Cine suntem cu adevarat? Asta e adevarata intrebare, o intrebare la care nu se poate raspunde in cuvinte. Si cine spune ca o poate face, sigur minte. Eu fac referinta la persoana aceea cu care ramai singur, noaptea, si cu care vorbesti ore in sir, persoana cunoscuta doar de tine, parte a sufletului tau pe care nu esti dispus sa o arati nimanui. Acela esti cu adevarat tu. Aceea sunt cu adevarat eu. Neclari si indefiniti. Suflete ce atarna de un trup, aducandu-l la viata. Eu sunt piesa sufletului meu pe care nu vreau sa o daruiesc oricui. Eu sunt eu. Si asta este de ajuns.