„Fotograful”
de Sebastian Brici
Liceul Teoretic Gheorghe Lazăr Avrig
Dacă nu citeam „Touch” de Claire North nu aș fi găsit un personaj care să îmi semene și care să mă ajute să mă descriu în această „provocare”. Personajul în cauză se numește Kepler (un nume total diferit de al meu), iar ceea ce mă face să mă asemăn cu el este tocmai principala lui „superputere”: printr-o atingere se mută dintr-un corp în altul experimentând diverse personalități și caractere. Ei bine, eu nu am nevoie să „ating” pe cineva pentru a face, mulțumită caracterului meu complex: acum sunt optimist convins pentru care răul e doar un cuvânt, ca peste doar câteva clipe să devin un pesimist convins, un realist care își pune probleme existențiale sau orice alt tip de caracter.
Și pentru că un personaj nu mă poate reprezenta 100%, trebuie să încep prin a mă prezenta cu câteva detalii „tehnice” într-un stil asemănător Cărții de Identitate. M-am născut acum aproape 18 ani, cam pe la 15 octombrie 2001 – dacă certificatul e corect 😊 – și am primit de la părinți, probabil cu câteva luni înainte să mă nasc, numele Sebastian. De aici până pe la 2 – 3 ani nu prea am idee ce s-a întâmplat sau cum era, mai ales că nu am terminat de citit „Arta de a citi gândurile” astfel încât să-mi citesc pe fețișoara din poze personalitatea, dar un lucru e cert, cel puțin pentru cei din jur (eu încă am dubii) și anume faptul că aș avea o înclinație spre limbile străine (în afară de Franceză care se pare că refuză sa creeze niște conexiuni logice în mintea mea).
Sunt o fire introvertită care tinde spre extrovertism doar după o lungă perioadă de acomodare, destul de calm și tăcut. Faptul că locuiesc la sat înconjurat de dealuri, Olt și la câțiva zeci de kilometri de munți m-a făcut să apreciez liniștea și peisajele pe care țara ni le oferă. De aici până la numeroasele plimbări de ore întregi și reflectat asupra chestiilor întâmplate nu e cale lungă, astfel că aș renunța oricând la o ieșire în oraș în favoarea unei plimbări în natură.
Ca și ocupații pot spune cu mâna pe inimă că am încercat o grămadă și totuși IT related stuff și fotografie au fost cele două pasiuni care nu au pieritt niciodată. Încercând să fiu un fotograf, am început să văd lumea diferit; dacă până acum la văzul soarelui îmi puneam ochelarii, acum cobor doar apertura 😊. Iar pe lângă chestiile tehnice precum ISO, apertură, shutter speed etc. am început să observ ce țară frumoasă avem și ce oameni minunați trăiesc în ea.
Pasiunea pentru IT a început de la o vârstă fragedă, cred că prin clasa a-II-a am avut primul PC, iar de la acel PC până la cel de față pot spune că aș fi putut să umplu o sală de clasă.
Sunt surprins că am finalizat și această descriere a mea. Chiar a fost un exercițiu util și o provocare destul de dificilă pentru că noi ca oameni tindem să ne lăudăm destul de mult, asta daca nu ești eu 😊 care urăște acest lucru.